Sf. Cuvioasă Maria Egipteanca este pomenită în 1 aprilie, zi în care ea s-a mutat de pe pământ la cele viitoare. Ea a fost din Egipt și trăia mai înainte cu neînfrânare și neastâmpărare și chema sufletele multor oameni spre pierzare, la desfătarea împreunării celei rele. De mică a fost ea căzută în faptele cele …

Read the full post →„Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca”

Grăind mulțimii strânsă pe munte, despre cele ce au de suferit în această lume rea, Domnul Hristos a arătat și răsplata pe care Dumnezeu o va da cu prisosință celor ce se vor sili să vă împlinească îndemnurile Lui. Domnul Hristos s-a adresat mai ales ucenicilor Săi, care au ascultat predica sa mesianică, bine știind …

Read the full post →„„Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor urmări și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina mea…” (Matei 5, 11)”

În lume sunt mulţi cei care uneltesc pentru nedreptate, în scopul instaurării răutăţii pe pământ. Cu aceştia trebuie să lupte făclierii iubirii de oameni, ai bunătăţii şi ai dreptăţii. Lupta ce trebuie dusă însă este dificilă, pentru că nici slujitorii răului şi ai nedreptăţii nu stau cu mâinile în sân; ba din contra, îşi apără …

Read the full post →„Cei prigoniți pentru dreptate”

Înnoirea neamului omenesc mai înainte a vestit-o proorocul Avacum, învrednicindu-se în mod negrăit a-i vedea închipuirea, că prunc tânăr a ieşit Cuvântul din Fecioara, spre înnoirea popoarelor (Irmos la Catavasiile Naşterii Domnului). Evanghelistul T. V., Isaia (7, 14), a proorocit zicând: „Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte fiu şi-i va pune numele Emanuil, care …

Read the full post →„La Betleem astă dată se naşte Hristos din Fecioara Maria”

Cu câtă sublimitate a exprimat Mântuitorul adevărul învăţăturii Sale morale menite a reforma lumea din stricăciunea pe care i-a dorit-o cel rău, în curgerea vremurilor. 1. După căderea în păcat, lumea a ajuns a fi sub influenţa diavolului. Vreme de mai mult sau de mai puţin timp, lumea şi-a pierdut din calitatea sa. Este ştiută …

Read the full post →„Sarea pământului şi lumina lumii sunt apostolii Domnului Hristos”

Se spune că este drept ceea ce este în conformitate cu raţiunea sănătoasă sau cu legea, cu spiritul de dreptate. Viaţa în societate se desfăşoară după legi întocmite în comun, pe bază de dreptate. A face dreptate în viaţa socială însemnează a da fiecăruia ceea ce i se cuvine şi nu a păgubi pe nimeni …

Read the full post →„Cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate”

Este de netăgăduit faptul că părinţilor le revin mai multe îndatoriri faţă de copii, în comparaţie cu îndatoririle copiilor faţă de părinţii lor. Pentru părinţi, propriii lor copii sunt cea mai aleasă avuţie. Ca atare li se cere părinţilor să le ofere copiilor, fără de zgârcenie, lucrurile de care au nevoie. Chiar şi în cazul …

Read the full post →„Cerinţe scripturistice privitoare la părinţi şi copii”

Iisus venise în Iudeia la sărbătoarea Paştilor. Şi iată, după zilele de sărbătoare, voia Iisus să meargă iarăşi în Galileia, şi pentru aceasta trebuia să treacă prin Samaria. A ajuns astfel la oraşul Sihar, unde este câmpul pe care Iacov l-a dat fiului său Iosif. Era acolo fântâna lui Iacov şi obosit fiind de călătorie, …

Read the full post →„„Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta e Mesia”?”

Arătându-se Iisus apostolilor Săi după Învierea Sa din morţi, le-a oferit lor mâinile şi picioarele Sale ca să-l pipăie, spre a se convinge că El este; „spiritul carne şi oase nu are, cum mă vedeţi pe mine având”. Stăruind, spre a le înlătura mirarea, a mâncat în faţa lor „peşte fript şi fagure de miere”. …

Read the full post →„Înviind din morţi, Iisus ne-a răscumpărat pe noi”

Ca şi cunoaşterea, adevărul poate fi folosit în două sensuri. În sens intelectual, adevărul se referă la faptele care pot fi dovedite ca adevărate sau ca fiind false. În sens existenţial şi moral se referă la adevăr ca atribut al unei persoane. În genere, adevărul are înţelesul de lucru real şi complet, în opoziţie cu …

Read the full post →„Învăţătură despre adevăr”

Postul, considerat ca un mijloc adecvat spre a dobândi călăuzirea şi ajutorul lui Dumnezeu, în grelele încercări şi suferinţe, precum şi pentru realizarea unor lucrări importante şi bine plăcute lui Dumnezeu, a fost folosit atât în T.V., cât şi în T.N. Cărţile Pentateuhului ne prezintă mărturii despre post. „În luna a şaptea, în ziua a …

Read the full post →„Învăţătură biblică despre post”

Cu dragostea caldă şi gingaşă, dintru începuturi i-a fost dat femeii să treacă prin multe încercări şi grele suferinţe. După călcarea poruncii, i-a zis Dumnezeu femeii: „Voi înmulţi foarte suferinţele sarcinii tale! Întru dureri vei naşte fii…” (Facere 3, 16). Într-adevăr, prin multe suferinţe trece o mamă şi înainte şi după naşterea propriului său fiu. …

Read the full post →„Cel neştiut unde se găseşte şi Care s-a aflat”

Sfântul Vasile cel Mare (329 – 379). Arhiepiscopul Cesareei Capadociei, a fost unul dintre cei mai celebri părinţi ai Bisericii creştine, aparţinând epocii de aur. S-a născut în Cesareia Capadociei, din părinţi creştini. Tatăl său, Vasile, a fost din Pont şi era foarte cult, iar mama sa, Emilia, a fost din Capadocia şi era foarte …

Read the full post →„SFÂNTUL IERARH VASILE CEL MARE”

Preasfânta Fecioară Maria, Împărăteasa prealăudată, Maică Fecioară, care s-a învrednicit să nască pe Mântuitorul lumii, Maica Domnului, este prăznuită totdeauna de Biserica dreptmăritoare, în mod deosebit, cu multă şi adâncă evlavie. O astfel de sărbătoare împărătească este şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, prăznuită pe 21 noiembrie. Fecioara Maria, curată la inimă, adică fără …

Read the full post →„INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI”

Pregătindu-i pe apostolii Săi, înaintea trimiterii lor în misiunea de probă, le-a grăit lor Iisus şi despre vrednicia de a fi ucenici ai Lui. „Cine nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine”. Şi iarăşi: „Cine ţine la viaţa lui, va pierde-o, iar cine-şi pierde viaţa lui pentru Mine, va găsi-o” …

Read the full post →„Ce va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? . . .”

Providenţa sau pronia are înţelesul de purtare de grijă. Cu acest sens se exprimă în Fapte 24, 3: „Prea puternice Felix,… prin purtarea ta de grijă îmbunătăţiri s-au făcut acestui neam”. Tot despre purtarea de grijă a omului le grăieşte ap. Pavel Romanilor (13, 14), prin cuvintele: „… nu purtaţi atâta grijă de trupul vostru, …

Read the full post →„Providenţa divină şi teodiceea”

Înainte de a-i trimite pe învăţăceii săi în misiune de probă, i-a înzestrat Iisus pe ei cu puterea de a izgoni duhurile necurate din oameni şi de a tămădui orice boală şi neputinţă din popor. Săvârşind ei tămăduiri miraculoase şi chiar minuni, în numele lui Iisus, au dovedit că sunt înzestraţi cu putere de sus, …

Read the full post →„Sfinţii Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian”

Spre a obţine lucrurile de care avem trebuinţă, este necesar ca în primul rând să ne încordăm propriile puteri, spre a le obţine prin noi înşine. Dacă singuri nu reuşim a le dobândi, să nu ezităm a-l ruga pe Dumnezeu şi să avem încredere, că El poate să ne ajute şi ne va împlini rugăciunea …

Read the full post →„Floarea recunoştinţei”

În decursul celor trei secole primare, creştinismul a avut să îndure vrăjmăşiile şi atacurile pornite din partea iudeilor şi a păgânilor. Potrivit cuvântului Sf. Ap. Pavel, adevărul despre Hristos cel răstignit şi înviat, ceea ce pentru creştini este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru iudei este sminteală, iar pentru păgâni nebunie (I Cor. 1, 23–24). …

Read the full post →„Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Laurenţiu”

În Biserica ortodoxă, după praznicul Învierii, prin importanţă, se situează Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi apoi Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Praznicul Rusaliilor stă în conexiune cu Paştile, la cincizeci de zile după învierea Domnului Hristos. Creştinii din Biserica primară sărbătoreau cu bucurie duhovnicească nu numai Rusaliile, ci chiar tot timpul de la Paşti până la …

Read the full post →„Pogorârea Sfântului Duh”

Minunea Învierii lui Iisus Hristos din mormânt este cea mai mare minune care întrece în mărime pe toate minunile săvârşite de El pe pământ, constituind dovada prin excelenţă a Dumnezeirii sale. Învierea lui Iisus este apogeul întregii activităţi mântuitoare, desfăşurate pe pământ şi este piatra din capul unghiului, a creştinismului. Fără de ea, zadarnică ar …

Read the full post →„Arătarea Domnului Hristos către ucenicii Săi, Luca şi Cleopa, care mergeau la Emaus”

Fecioara Maria, după numele său „împărăteasă” prealăudată, a fost rodul multor rugăciuni fierbinţi pe care părinţii ei, Ioachim şi Ana, temători de Dumnezeu, le-au adresat Ziditorului a toate. Cu timp înainte, drept recunoştinţă, au promis, că mult doritul rod aşteptat la bătrâneţe, îl vor închina Domnului. Ioachim şi Ana descindeau din neamul lui David şi …

Read the full post →„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”

Ajungând Iisus în părţile Chesariei lui Filip, i-a întrebat şi pe ucenicii săi: „voi cine îmi ziceţi că sunt? Luând cuvântul Simon Petru – în numele apostolilor – a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 15 – 16). Îndată după aceasta, a avut loc prima vestire de către Iisus a …

Read the full post →„Adeverirea de pe Tabor, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu”

Despre împărăţia cerurilor a grăit cu glas profetic Ioan Botezătorul, celor ce au venit la el în deşertul Iudeii. Cu îndemnul: „pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17) şi-a început Iisus activitatea sa mesianică pe pământ. După schimbarea Sa la faţă, mergând la Capernaum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii săi, despre ce au …

Read the full post →„Discuţiune despre întâietate între apostoli”

După datină, Sfânta Fecioară Maria, împreună cu dreptul Iosif, l-au dus pe Iisus, în vârstă de 12 ani, la Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor. Şi în anii de propovăduire a Evangheliei sale, a mers Iisus cu apostolii săi, ca pelerini, la Ierusalim, cu ocazia zilelor de sărbătoare. După învierea lui Lazăr, cel mort de patru zile, …

Read the full post →„Astăzi pe mânz de asin, intră în Ierusalim Hristos Domnu!”

Cât timp protopărinţii au avut parte de binele oferit de Dumnezeu în Eden, ei n-au ştiut să-l aprecieze la adevărata lui valoare. Când însă nu l-au mai posedat, în stare de adâncă decădere, cu regrete şi-au dat seama de mărimea şi splendoarea paradisului pierdut. Odată cu izgonirea din rai şi cu blestemul asupra şarpelui, a …

Read the full post →„Pregătirea omenirii pentru venirea lui Mesia în lume”

La misiunea încredinţată de Iisus apostolilor săi, înainte de înălţarea sa la cer, a colaborat un număr însemnat de bărbaţi şi femei. Încă în decursul misiunii sale pământeşti, Iisus le-a dat apostolilor ca şi colaboratori, pe cei 70 de ucenici, la care s-au alăturat apoi şi alţii ca învăţători, evanghelişti, înzestraţi cu harisme profetice. Sf. …

Read the full post →„Simţăminte cucernice la Sfânta Maria Mare”

Pe baza învăţăturii de credinţă, Hristologia ne arată, că pentru mântuirea lumii, Iisus Hristos a îndeplinit trei serviri: de profet, de arhiereu şi de împărat. „Pentru noi s-a făcut Iisus înţelepciune de la Dumnezeu, şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Cor. 1, 30). Întreita servire a lui Iisus este nedespărţită, centrul ei fiind slujirea …

Read the full post →„Demnitatea de împărat a Domnului Hristos”

După înălţarea lui Iisus la cer, sfinţii apostoli n-au avut alt mijloc mai adecvat pentru consolare decât întreţinerea legăturii prin rugăciune, cu mirele înviat din morţi, plecat din mijlocul lor. În cei trei ani şi mai bine, de contemporaneitate cu Iisus, în care l-au urmat de aproape, şi-au întipărit chipul Fiul omului, ceea ce le-a …

Read the full post →„Rugăciunea în epistolele pauliene”

(Gânduri la începutul Postului Paştilor) Este îndeobşte cunoscut, că ochiul, organ al vederii, este luminătorul trupului. „Dacă ochiul tău va fi curat – a spus Mântuitorul – tot trupul tău va fi luminat; iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat” (Matei 6, 22-23). Atâta vreme cât sunt sănătoşi, ochii …

Read the full post →„Cei curaţi cu inima”

Este un adevăr recunoscut chiar şi de învăţaţi adepţi la curente contrare, că orice fiinţă tinde spre starea de mulţumire, precum şi faptul, că scopul omului este fericirea spre care el tinde. O primă grupă de oameni îşi caută fericirea în diferite bunuri materiale, pământeşti şi relative. Cei din această grupă etică, chiar dacă îşi …

Read the full post →„Cugetare creştinească la începutul de an 2001”

După înmulţirea pâinilor şi săturarea minunată a mulţimii de cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, Iisus le-a cerut apostolilor să se urce în corabie, astfel ca, străbătând Marea Tiberiadei, să se ducă la Capernaum. În faptul serii, Iisus s-a dus apoi în munte, ca să se roage. În timpul nopţii, datorită …

Read the full post →„Cu adevărat, Iisus este Fiul lui Dumnezeu”

Ucenicilor lui Ioan Botezătorul, trimişi la Iisus să întrebe de este el, „Cel ce va să vie sau să aşteptăm pe altul”? le-a răspuns Iisus: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi ce aţi auzit: orbii văd, ologii umblă, leproşii se curăţesc, surzi aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte” (Luca 7, …

Read the full post →„Domnul Hristos, lumina lumii”

Începând cu duminica vameşului şi a fariseului, Biserica a intrat în periodul liturgic al Triodului. Pe durata a zece săptămâni, Triodul înglobează şi Postul Mare, timp de conştiincioasă pregătire sufletească şi de trăire cu credinţă în Dumnezeu, spre a întâmpina apoi – după cuviinţă – luminatul praznic al învierii lui Hristos. Triodul, cu înţelesul de …

Read the full post →„Învăţătură evanghelică despre pocăinţă”

În a sa nemărginită bunătate, Dumnezeu nu s-a restrâns la propria contemplare; pentru împărtăşirea din binefacerile sale, a adus din neexistenţă la existenţă pe cele nevăzute şi pe cele văzute. Prin Dumnezeu-Cuvântul s-au făcut toate „din tot ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). A creat mai întâi Dumnezeu mai întâi lumea spirituală, după care a …

Read the full post →„Lumea spirituală a îngerilor”

Începându-şi Iisus activitatea de propovăduire a Evangheliei împărăţiei fericitoare pentru oameni, curând şi pretutindeni s-a dus vestea despre puterea cu care vindeca toată boala şi suferinţa în popor. Mulţimile aduceau la el tot felul de suferinzi şi bolnavi, spre a se vindeca prin puterea sa făcătoare de minuni. Potrivit tradiţiei poporului ales, mamele aduceau pe …

Read the full post →„Domnul Hristos şi copiii”

În calendarul ortodox, duminica I-a după Rusalii este cunoscută sub denumirea de „Duminica tuturor sfinţilor”, iar a II-a după Rusalii ca „Duminica sfinţilor români”. Zilele din calendar sunt consacrate, fie unor evenimente din viaţa şi activitatea Domnului Hristos, fie din viaţa Maicii Domnului, fie din viaţa Bisericii sau câte unuia sau mai mai multor sfinţi …

Read the full post →„SFINŢENIE ŞI SFINŢI”

Mântuitorul şi-a vădit demnitatea sa împărătească, prin excelenţă, cu puterea sa divină, surpând stăpânirea diavolului prin coborârea sa la iad, prin învierea sa din morţi şi prin înălţarea sa la cer întru slavă. Cu desăvârşire a fost împlinită rugăciunea rostită de Iisus pentru sine, înaintea patimilor sale, la despărţirea de apostolii săi: „Eu te-am preamărit …

Read the full post →„ÎNĂLŢAREA ÎNTRU MĂRIRE A DOMNULUI HRISTOS”

Cu conştiinţa vie de a fi păstrat în stare de puritate învăţătura lui Hristos, Biserica ortodoxă a transmis acest tezaur neştirbit de-a lungul veacurilor, până astăzi. În esenţă, aceasta este mândria şi specificitatea Bisericii noastre, reliefată prin trăirea în spiritul Sf. Tradiţii, cu puterea ei de viaţă. În consens cu Sf. Scriptură, Biserica ortodoxă este …

Read the full post →„Transfigurarea întregii firi, prin învierea lui Hristos”

Întreagă Biblia ne oferă posibilitatea îmbogăţirii şi a bunei sporiri în credinţa vie creştinească, dar ne oferă şi preţioase învăţături necesare ordonării vieţii în mod bineplăcut lui Dumnezeu, potrivit voii lui preasfinte. Schiţând viaţa omenească în diversele ei referinţe, recomandă sfaturi pentru toate situaţiile şi referinţele ei. Sentinţele oferite mai ales de cărţile cu caracter …

Read the full post →„Învăţătură biblică despre prietenie”

În viaţa Domnului Hristos, s-au respectat cerinţele exprimate de Dumnezeu prin Moise. Un prim moment deosebit a avut loc în a opta zi de la naştere, când pruncului sfânt i s-a dat numele de Iisus, ceea ce înseamnă Mântuitor, aşa cum hotărâse îngerul. Potrivit celor afirmate de Sf. Tradiţie, toată partea bărbătească ce deschide pântecele …

Read the full post →„ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI”

Necuprinsă taină s-a văzut a fi săvârşită în Vitleem: Cel nevăzut se vede, Cel fără de trup se întrupează, Cuvântul se afirmă, Cel ce era, se face ce nu a fost. Minune preaslăvită s-a arătat, că Mântuitorul a venit în peşteră, să se nască cu trupul din Fecioară, pentru noi. Fecioara a născut în peşteră …

Read the full post →„SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN”

În ziua de 26 octombrie a fiecărui an, toată creştinătatea dreptmăritoare, cu laude şi cântări, prăznuieşte cinstita pomenire a marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. În ale sale Didahii, Antim Ivireanul1 mărturiseşte că nu îndrăzneşte a-i împleti, după cuviinţă, cununi de laudă şi nici spre a-i vesti, cum se cuvine, măririle minunilor lui. S-a socotit …

Read the full post →„SF. MARE MUCENIC DIMITRIE”

În expunerea vieţii şi activităţii lui Iisus, evanghelistul Luca a ştiut să pună evenimentele în legătură sincronică şi cu faptele istoriei profane. Cele comunicate despre Iisus sunt fapte concrete, istorice, ce s-au petrecut cu câteva decenii în urmă, în Palestina, în faţa multor martori oculari care trăiau şi puteau să mărturisească toate cele ce au …

Read the full post →„Promisiunea instituirii Tainei Sf. Euharstii”

Viaţa şi activitatea Domnului Hristos pe pământ, expusă în Sfintele Evanghelii, explicitează pe înţelesul credincioşilor, marea Taină a creştinătăţii, a lui Dumnezeu, care s-a arătat în trup (I Tim. 3, 16), adică om s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi şi am văzut mărirea lui, mărire ca a unuia născut din Tatăl, plin de dar …

Read the full post →„Naşterea Preacuratei Fecioare Maria”

Pentru realizarea operei de mântuire a neamului omenesc, Hristos a îndeplinit o întreită misiune: de profet, de arhiereu şi de împărat. Aparent, sunt trei demnităţi, pe care Fiul Omului le-a împlinit în mod nedespărţit una de alta. Ap. Pavel le arată Corintenilor, că „pentru noi Hristos Iisus s-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire …

Read the full post →„Demnitatea de profet al lui Iisus Hristos”

În fiecare an, la 29 iunie, Biserica noastră, dreptmăritoare serbează pomenirea celor ce sunt între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Petru şi Pavel (troparul zilei). Şirul celor 12 apostoli ai lui Hristos începe cu „cel dintâi, Simion ce se zice Petru” (Matei 10, 2). Andrei, numit de greci „cel dintâi chemat”, …

Read the full post →„SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL”

Din descrierea vieţii lui Iisus, redată de cele patru Evanghelii, reiese cu claritate, că El n-a fost numai om, ci şi Dumnezeu, în una şi aceeaşi persoană, în unul şi acelaşi timp. Din modul în care a răbdat patimile şi chinurile morţii, a rezultat afirmaţia, că moartea lui pe cruce a fost demnă de Dumnezeu. …

Read the full post →„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

Întreaga viaţă de pe pământ a Mântuitorului Hristos a fost o rugăciune închinată lui Dumnezeu-Tatăl şi biruinţei lui în lume. Alături de pilda vieţii sale de rugăciune – cu fapta – prin Evanghelia sa Mântuitorul a dat lumii şi învăţătura Sa despre rugăciune, propovăduită cu cuvântul. Aceasta din urmă este în deplină concordanţă cu pilda …

Read the full post →„Învăţătura evanghelică despre rugăciune”

Cele nouă sentinţe, numite fericiri, cu care Mântuitorul Hristos şi-a început „Predica sa de pe munte”, exprimă tot atâtea izvoare indicate omenirii de peste veacuri, pentru dobândirea adevăratei fericiri. Cea de a şaptea fericire este aceasta: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). A răsunat această sentinţă …

Read the full post →„Fericiţi făcătorii de pace…!”

Aşa cum din vecie a hotărât Dumnezeu crearea lumii şi a omului, tot aşa a fost concepută şi trimiterea în lume a Fiului său, ca să-l mântuiască pe om de sub stăpânirea păcatului. În virtutea eternităţii sale, Dumnezeu este mai presus de orice limite ale timpului şi este de-a pururi neschimbat, căci la El „nu …

Read the full post →„Întruparea Fiului lui Dumnezeu”

Nu este împrejurare în viaţă, nu este persoană din orice stare socială, nu este instituţie nici acţiune, nu este chestiune, pentru care învăţătura Sfintei Scripturi să nu aibă răspunsul cel mai potrivit, îndrumarea sau sfatul cel mai bun. La toate oferă soluţionare deplină şi niciodată nu s-au dat soluţiuni care să întreacă sau măcar să …

Read the full post →„Urmarea lui Hristos”

Fiinţă alcătuită din trup şi suflet, omul, coroana creaţiunii, se situează la mijloc, în raport cu lumile fizică şi spirituală. Dumnezeu i-a format omului trupul din ţărână şi i-a dat sufletul prin însuflare dumnezeiască. Ca urmare, este firesc ca – pe de o parte – omul să fie în legătură cu pământul, iar – pe …

Read the full post →„Bunuri pământeşti şi avuţii duhovniceşti”

După unirea de la 1700, a unei părţi a românilor ardeleni cu biserica Romei, poporul de la sate şi preoţii, în cea mai mare parte au rămas statornici în credinţa strămoşească. Biserica ortodoxă a fost lăsată, timp îndelungat, fără conducere ierarhică, fără episcop, stăpânirea habsburgică socotind că astfel se va ajunge mai uşor ca românii …

Read the full post →„Apărători ai Ortodoxiei din Ardeal, în secolul al XVIII-lea”

Timp de aproape trei veacuri, în imperiul roman, Biserica creştină a suferit grele persecuţiuni din partea păgânilor. Împăraţii romani, păgâni şi ei, le-au cerut creştinilor să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine idolilor. Neînfricaţi au fost însă creştinii în faţa chinurilor. Împreună cu ap. Pavel, au afirmat ei zicând: „nici moartea, …

Read the full post →„Sf. mare mucenic GHEORGHE”

De când a venit lumina lui Hristos în lume, întunericul a luptat pe multe căi împotriva ei. Una din cele mai primejdioase arme ale întunericului au fost rătăcirile de credinţă. Toate veacurile şi-au avut rătăcirile lor, dar după o viaţă mai lungă sau mai scurtă au pierit, cu urmări nefaste însă pentru sufletele rătăcite de …

Read the full post →„Tăria de neînvins a dreptei credinţe”

În firea omului, dintru început, este sădită năzuinţa după fericire. Adânc cunoscător al sufletului omenesc, Domnul Iisus Hristos a ştiut că la baza tuturor străduinţelor omeneşti stă dorul nestins după fericire. Acesta a fost imboldul care a determinat mulţimile să-l urmeze pe „Muntele fericirilor”. În predica sa de pe acest munte, Domnul Hristos a arătat …

Read the full post →„Cei săraci cu duhul”

Activitatea misionară a apostolilor lui Hristos a dat un mare avânt operei de răspândire a creştinismului în toată lumea cunoscută pe atunci. Dintru început s-a vădit caracterul universal al religiei creştine, îmbrăţişată de toate popoarele pământului. Timp de aproape 300 de ani însă creştinătatea a avut de înfruntat prigoana, din partea autorităţii de stat, ura …

Read the full post →„Sfinţii împăraţi CONSTANTIN şi ELENA”

Îndată după căderea în păcat a primei perechi de oameni, Dumnezeu a promis, că prin femeie va trimite un mântuitor (Facere 3, 15). În dorul după starea de fericire din Eden, la naşterea primului său fiu, Eva a crezut că a şi dobândit pe mântuitorul făgăduit. O, dar fiul Cain (= dobândă) avea să fie …

Read the full post →„Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu”

După pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor, a luat fiintă comunitatea Bisericii creştine. Primii creştini se numeau între ei „fraţi”, pătrunşi fiind de duhul dragostei şi cu credinţă în Hristos Domnul, se străduiau să împlinească poruncile Lui. „O singură inimă şi un singur suflet era în mulţimea celor ce credeau” (Fapte 4, 32). Cu toată felurimea …

Read the full post →„Năzuinţe de restabilire a unităţii credinţei”

Biserica noastră a rânduit zile de sărbătoare pentru cei ce şi-au desfăşurat viaţa în dreptate şi credinţă, împreună cu faptele bineplăcute lui Dumnezeu. Pentru cei consacraţi în rândul sfinţilor, dătătoare de cuvânt le-a fost întreaga lor viaţă condusă pe calea desăvârşirii, dar mai presus de toate, modul în care şi-au încheiat viaţa lor pământească. Dacă …

Read the full post →„Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul”

Biserica este comunitatea celor care cred în Iisus Hristos şi îşi desfăşoară viaţa după învăţătura Lui. Domnul Iisus Hristos este capul Bisericii, căci Dumnezeu „l-a dat pe El cap Bisericii, ca una care este trupul lui, împlinirea celui ce împlineşte toate întru toţi” (Efeseni 1, 22-23) şi iarăşi, Hristos „este capul trupului, adică al Bisericii, …

Read the full post →„Primatul papal, la lumina mărturiilor biblice”

În locaşurile de închinare din Biserica primară, pe temeiul libertăţii evanghelice, creştinii şi-au permis pentru început, icoane simbolice astfel: crucea, ca simbol al mîntuirii, viţa, mielul, păstorul, ca simboale ale lui Hristos, corabia, ca simbol al bisericii, porumbelul, ca simbol al Sf. Duh, ancora, ca simbol al speranţei creştine. Peştele era un simbol propriu al …

Read the full post →„Chipul Domnului Iisus Hristos”

În iconomia dumnezeiască a mîntuirii neamului omenesc, îsi găseşte rostul său şi personalitatea sacră a sf. Ioan Botezătorul, care încheie şirul proorocilor Vechiului Testament. „Toţi prooroci si legea au proorocit pînă la Ioan” (Matei 11, 13). Despre el a zis proorocul Maleahi cu circa 400 de ani înainte: „Iată că eu voi trimite pe îngerul …

Read the full post →„Sfîntul Ioan Botezătorul”

Biserica este instituția sfîntă, divino-umană, împărăție spirituală, pe care Cuvîntul întrupat al lui Dumnezeu a întemeiat-o pe pămînt, ca învățătoare a adevărului și distribuitoare a Harului dumnezeiesc, spre mîntuirea și sfințirea oamenilor.1 La întrebarea pe care Iisus a pus-o ucenicilor săi, în părțile Chesariei lui Filip; „Voi cine ziceți că sînt? Luînd cuvîntul, Simon Petru …

Read the full post →„Mărturii biblice referitoare la temelia Bisericii”

La praznicul Crăciunului, Biserica ne-a pus în față evenimentul, în același timp foarte umil, dar și de proporții foarte mari, omenesc și divin, care, în unica persoană a lui Iisus Hristos, a unit două naturi, din care una, natura omenească, iar cealaltă natura divină, veșnică și nemărginită a lui Dumnezeu cel nevăzut. Acest eveniment plasează …

Read the full post →„Pe urmele Pruncului Sfînt în țara Egiptului”

Problema credinței a fost preocuparea de căpătîiu și a marelui gînditor danez, Soeren Kierkegaard, caracterizat ca fiind „ultimul mare protestant”, comparat cu marii fondatori ai protestantismului, precum și „umbră tîrzie” a pustnicilor, a căror viață întreagă a fost o strădanie continuă pe calea desăvîrșirii. A fost cel mai bun scriitor al țării sale, comparat cu Nietzsche, …

Read the full post →„Teoria credinței la Kierkegaard”