Pentru multe popoare asuprite, anul 1918 a fost un an al împlinirii dorinţelor îndrituite, nutrite veacuri de-a rândul. Adevărul neamurilor avea să răsară din pământul adăpat cu sângele eroilor care şi-au jertfit viaţa pentru biruinţa dreptăţii imanente. Conducătorii destinului neamului românesc nu şi-au pierdut nădejdea în izbânda adevărului nici în cele mai grele suferinţe. În …
Read the full post →„Proclamarea unităţii naţionale, la Alba-Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918”
La Sf. Maria Mare s-au împlinit 290 de ani de la tragica moarte a lui Constantin Vodă Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. În 1688, moartea neaşteptată a domnitorului Şerban Cantacuzino şi neputinţa ca tronul să-i revină fiului său minor, i-a uşurat într-o considerabilă măsură urcarea la tronul …
Rana de la picior, prilejuită de o schijă duşmană, în faţa zidurilor Chiliei, i-au provocat lui Ştefan-Vodă cel Mare, din ce în ce mai chinuitoare dureri. Ca urmare, în anul 1504, viteazul Domn al Moldovei se pregătea cu grijă pentru trecerea în lumea veşniciei. A făcut succinte consideraţii asupra celor patruzeci şi şapte de ani, …
Read the full post →„Sfârşitul vieţii lui Ştefan-Vodă cel Mare şi Sfânt”
A trecut mai mult de un secol şi un sfert de la proclamarea independenţei de stat a României faţă de Poarta otomană. În şedinţa din 9 mai 1877 a Adunării deputaţilor, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, a dat citire Proclamării Independenţei României. Dezlegaţi de legăturile cu Înalta poartă, România era în stare de război. Cu …
Read the full post →„Independenţa de stat a României faţă de Poarta otomană”
La 24 ianuarie 2004, se împlinesc 145 de ani de la măreţul fapt al Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Cunoasterea trecutului neamului face posibilă descifrarea dorintelor si a aspiraţilor lui, în vederea realizării destinului său. În discursul său din 7 octombrie 1857 la Adunarea ad-hoc din Moldova, Mihail Kogălniceanu a arătat că unirea Principatelor Române, …
Read the full post →„Unirea din 1859 a Principatelor Romane”
În introducere, la monografia: M. Eminescu, Scrieri politice şi literare, vol. I (1870–1877), (Biblioteca scriitorilor români), Bucureşti, 1905, Ion Scurtu arată că a fost preocupat de culegerea critică a scrierilor lăsate posterităţii de M. Eminescu. A reuşit să prezinte culegeri din ziare şi reviste care oglindesc fapte şi idei din viaţa românească, din tot întinsul …
Este demn de consemnat, că poporul român a ştiut să-şi cinstească marile personalităţi care prin strădania vieţii lor, prin abnegaţie şi curaj, prin lupta lor dârză pentru adevăr şi progres, au simbolizat triumful geniului poporului român. Un astfel de exemplu ni-l oferă Aurel Vlaicu, care împreună cu T. Vuia şi H. Coandă, constituie triada, al …
Read the full post →„Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei româneşti”
Din timpuri străvechi, este cunoscută năzuinţa omului după sublimitate, înţelegând prin aceasta înălţimea morală sau intelectuală. Când Dionosie Tiranul, regele Siracuzei, a socotit că-l uimeşte pe Plato cu spendorile palatului său, acesta – cu convingere – i-a răspuns: „vidi pulchriora”, adică am văzut altele mai frumoase, gândind la măreţele sale preocupări din lumea ideilor. Aspiraţia …
Read the full post →„Traian Vuia – mare precursor în dezvoltarea aviaţiei”
De 21 februarie 2001, la împlinirea a 125 ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi, s-a instituit anul omagierii lui, pentru valoroasa sa operă. C. Brâncuşi este cel mai de seamă nume de artist, pe care ţara noastră l-a dat culturii universale (V. G. Paleolog, Tinereţea lui Brâncuşi, Ed. tineretului, Bucureşti, 1967, p. 25). În …
Read the full post →„Drumul lui Constantin Brâncuşi din ţară, la Paris”
În acest an, 2001, s-au împlinit patru decenii de la trecerea la cele veşnice a lui Gala Galaction. Era prea bine cunoscut cu chipul său patriarhal, cu barba-i albă ca zăpada. Alături de C. Hogaş şi alţii, G. Galaction a fost clasat de către G. Ibrăileanu între scriitorii care au dezvoltat unele teme tipic proporaniste, …
În a doua jumătate a sec al XIX-lea, prin contribuţiile lor teoretice, Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu, figuri marcante ale culturii noastre din trecut, au vădit raportarea lor la mişcarea de idei existente pe plan european (Ion Petrovici). Spiritul creator românesc şi-a găsit o complexă şi strălucită expresie în genialul poet, Mihai Eminescu, a afirmat …
Mihai Eminescu, cel mai mare poet al Românilor şi Ion Creangă, autorul Poveştilor şi Amintirilor, s-au cunoscut în problemele şcolare ale învăţătorilor, s-au împrietenit în procesul de creaţie literară şi şi-au înfrăţit sufletele lor pe vecie. Nu i-a despărţit nici suferinţa simultană şi – am putea spune – nici moartea, căci s-au sfârşit din viaţă …
Read the full post →„Prietenia dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă”
În afară de poezii, Luceafărul poeziei noastre a dovedit interes pentru ştiinţe. Aceasta ar părea a fi curios, dacă nu i s-ar cunoaste firea însetată după absolut. Ca student la Viena (1869), Eminescu şi-a ales exclusiv prelegeri de Filozofie. Prietenul tău, N. Tenciu, profesor la Academia tehnică, l-a îndrumat pe Eminescu spre chimie. Participând la …
Read the full post →„Interesul lui Mihai Eminescu pentru ştiinţe”
În Biserica noastră ortodoxă, ziua de 27 septembrie este consacrată cinstitei pomeniri a sf. Ierarh Antim Ivireanul, unul dintre marii mitropoliţi ai Ţării Româneşti. Dotat cu mulţime de talente, cum rar se întâlneşte, el s-a vădit ca un cărturar luminat, poliglot, traducător şi tipăritor de cărţi, puternic talent oratoric, artist-xilograf (sculptor în lemn) şi pictor. …
În viaţa sa de zbucium şi pribegie, Eminescu a ajuns să cunoască Ţara, încă din anii copilăriei. Necunoscând graniţele şi îngrădirea a cutreierat tot pământul locuit de Români, cu suferinţele şi nedreptăţile îndurate de pământeni. Pornind din locul sfânt al credinţei poporului român (al Moldovei şi Bucovinei), s-a înfiorat de trecutul glorios, s-a zbătut pentru …
Read the full post →„Eminescu şi Slavici la serbarea de la Putna”
Îndeobşte, Eminescu este considerat a fi marele nostru poet îndurerat în faţa problemelor vieţii, marele poet pesimist, care şi-a exprimat amara sa concepţie în versuri nemuritoare. Cu cît pătrundem însă opera lui Eminescu mai în întregimea ei, rămînem impresionaţi de varietatea problemelor şi de amestecul de atitudini, care nu ne lasă cu privirea la un singur …
Read the full post →„Din gîndirea filozofică a lui Eminescu”
Limba noastră literară presupune unitatea de totdeauna a graiului românesc, pentru care s-a frămîntat, înainte cu 340 de ani și mai bine, mitropolitul român din Ardeal, Simion Ștefan, „Bine știm – a spus el în predoslavia Noului Testament de la Bălgrad – că cuvintele trebuie să fie ca banii – că banii aceia sînt buni …
Read the full post →„Eminescu, făuritor al limbii noastre literare”
