Înainte de a-i trimite pe învăţăceii săi în misiune de probă, i-a înzestrat Iisus pe ei cu puterea de a izgoni duhurile necurate din oameni şi de a tămădui orice boală şi neputinţă din popor. Săvârşind ei tămăduiri miraculoase şi chiar minuni, în numele lui Iisus, au dovedit că sunt înzestraţi cu putere de sus, după cum s-a spus cu şapte veacuri mai înainte: „Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor se vor deschide. Atunci sări-va şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor” (Isaia 35, 5 – 6). Spre a dobândi o astfel de putere, apostolii n-au cheltuit nici un ban. În dar li s-a dat şi li s-a cerut ca şi ei în dar să dea (Matei 10, 8), cu toată largheţea şi fără a urmări vreun mijloc de înavuţire.
La puţin timp după pogorârea Duhului Sfânt, apostolii Petru şi Ioan s-au suit la templu. La Poarta Frumoasă, un olog le-a cerut milostenie. Zisu-i-a ap. Petru: „Argint şi aur nu am, dar ce am, aceea îţi dau; în numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă”. Apucându-l de mâna dreaptă, ologul s-a ridicat şi a umblat, lăudând pe Dumnezeu (Fapte 3, 6–8). Minunea săvârşită de apostoli a făcut senzaţie în Ierusalim şi în toată Iudeia.
Diaconul Filip propovăduind Evanghelia lui Hristos în Samaria, gloatele l-au ascultat ca într-un cuget şi cu luare-aminte. Mulţi care aveau duhuri necurate, slăbănogi şi ologi s-au vindecat. Un vrăjitor, anume Simon, văzând că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor, a adus bani, cerând să-i dea şi lui puterea ca şi prin punerea mâinilor sale, să se primească puterea Duhului Sfânt. Categoric l-a apostrofat ap. Petru pe Simon, zicându-i: „Banii tăi, cu tine odată, să fie de prăpăd! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se câstigă cu bani” (Fapte 8, 19–20).
Fiind în căile propovăduirii în Lida, ap. Petru a dat de un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiind paralitic. Acestuia i-a zis ap. Petru: „Te vindecă Iisus Hristos; scoală-te şi strânge-ţi patul” şi îndată Enea s-a ridicat.
În Iope, acelaşi sf. apostol, cu puterea lui Iisus, a înviat-o pe uceniţa Tavita (ce se tâlcuieşte Căprioară) adresându-i cuvintele: „Tavita, scoală-te!” (Fapte 9, 31 şi 40).
Înzestrându-i pe învăţăceii săi cu putere, le-a zis lor Iisus: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8).
În ziua de 1 noiembrie a fiecărui an, Biserica noastră face cinstita pomenire a Sfinţilor Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, care în dar au primit puterea de tămăduire sufletească şi trupească şi în dar au dat-o, adică fără nici un fel de plată. Tradiţia ne spune, că familia fraţilor Cosma şi Damian se trăgea din Asia, tatăl lor fiind elin, iar Teodota, mama lor era creştină. Murindu-i bărbatul, Teodota a rămas văduvă, cu cei doi fii ai ei. Aflând ea vreme bună din destul, i-a deprins pe fiii săi cu tot felul de fapte bune. Aceştia, iscusiţi fiind, şi-au însuşit cu uşurinţă ştiinţa cunoscută pe atunci. Lăsând ei apoi alte domenii de ştiinţe, au îndrăgit ştiinţa ce dădea tămăduirea sufletească şi trupească.
Au ajuns astfel să le fie de folos nu numai oamenilor bolnavi şi cu slăbiciuni, ci chiar şi dobitoacelor.
Drept aceea, cade-se a fi bine ştiut, că pentru tămăduirile săvârşite, de la nimeni n-au pretins răsplată; în dar au primit ştiinţa şi puterea de a tămădui de la Dumnezeu şi în dar au săvârşit tămăduirile. Desfăşurându-şi ei viaţa cu bună credinţă şi cu bogăţie de tămăduiri din boale şi neputinţe, au rămas în conştiinţa creştinătăţii ca Sfinţii Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian.
În timpul persecuţiei a X-a, a împăratului Diocleţian (284 – 312), între marii martiri, alături de Sf. Gheorghe, tribun militar din Capadocia, sunt şi Sfinţii Cosma şi Damian, doctori din Cilicia care au practicat medicina din caritate creştină, fără plată. În aceeaşi persecuţie, ca martir celebru a fost doctorul Pantelimon (Popovici E., Istoria bisericească universală, trad. de A. Mironescu, cartea
I-a, ed. a II-a, Bucureşti, 1925, p. 243).
După cum ne spune Tradiţia Bisericii, Sf. Cosma şi Damian lucrul cel stricăcios de pe pământ l-au urât, în schimb, ca nişte locuitori cereşti în trup, asemeni îngerilor s-au făcut. Cei doi fraţi, ca într-un suflet şi cu un gând şi-au dus viaţa. Ca şi apostolii Petru şi Ioan, Sf. Cosma şi Damian aur şi argint nu au agonisit.
Dacă la izvorul minunilor numai unul într-un an se tămăduia, iar la scăldătoarea Vitezda, după tulburarea apei de către înger, numai cel ce intra întâi în scăldătoare se tămăduia, la lăcaşul sfânt al doctorilor Cosma şi Damian, toţi cei ce cereau izbăvire din boale şi slăbiciuni se vindecau.
În lucrarea lor de doctori, cei doi fraţi totdeauna ajutorul lui Iisus Hristos l-au cerut, aşa încât şi minuni s-au săvârşit. Doctoria lor a fost un izvor nesecat; scoţând dintr-însul, mai îmbelşugat a izvorât şi vărsându-se, mai lesne a prisosit. În toate zilele se deşerta şi mai mult se înmulţea, ca şi făina din chiup (adică borcan) şi untdelemnul din ulcior, în casa văduvei din Sarepta Sidonului, în zilele proorocului Ilie (I Regi 17, 1–5).
În taină fiind învăţaţi asupra cuvintelor de viaţă purtătoare, ca nişte luminători, cu căldura credinţei au gonit negura patimilor. Cu minte mai înaltă decât a celor materialnici s-au arătat, căci strălucirile cele fără materie ale Duhului au luat şi astfel înţelepţiţi fiind, în stare au fost să deslege întunericul boalelor.
Nedormitul ochi al sufletului agonisindu-şi, pe cei ce dormeau întru neputinţe, tămăduitorii doctori ai patimilor omeneşti, cu darul milostivirii i-au deşteptat. Mâini fără de răutate întinzând, dar au dăruit, hrănind pe cei suferinzi cu dumnezeieşti bucate.
Cosma şi Damian cu un suflet pustnicind, împreună au tămăduit, nu cu meşteşug omenesc, ci cu dumnezeiescul dar au curăţit boalele oamenilor. Icosul zilei arată, că prin ştiinţă, cuvântul înţelepţilor doctori fără de arginţi a covârşit toată înţelegerea şi înţelepciunea. În mod nevăzut luând darul Celui prea înalt, pe cei ce erau în suferinţe i-a izbăvit de dureri, cu minuni tămăduindu-i. Pentru aceasta, slugi bineplăcute lui Dumnezeu s-au dovedit a fi. Omorând boala iubirii de arginţi, Cosma şi Damian au spălat întinăciunea patimilor şi răutatea atotpierzătoare a demonilor.
Pentru buna lor mireasmă, asemănaţi au fost cu florile de crin şi cu trandafiri cu duhul împodobiţi. Moaştele sfinţilor doctori fără de arginţi primindu-le pământul, bună mireasmă dintr-însele a izvorât. Şi după mutarea lor, cinstitele lor moaşte izvorăsc dar de tămăduiri celor ce aleargă la dânşii.
De mari daruri s-au învrednicit de la izvorul pururea curgător al Mântuitorului, căci şi pentru ei a grăit Domnul, ca şi unora următori ai apostolilor: V-am dat vouă putere asupra duhurilor necurate, să le scoateţi pe ele şi să vindecaţi toată boala şi neputinţa din popor.
N. Vătămanu, în studiul său „Contribuţii la istoricul înfiinţării spitalului Colţea” din Bucureşti, arată că în alcătuirea spitalului Colţea propriu-zis, sălile pentru bărbaţi erau deosebite de cele pentru femei, situate fiind de o parte şi de alta a paraclisului închinat sfinţilor anarghiri (adică fără de arginţi), Cosma şi Damian. În hrisovul din 12 octombrie 1735, se arată, că Grigore Ghica Vodă a înfiinţat spitalul Pantelimon, tot în Bucureşti, la mânăstirea Colţea. Din tot complexul aşezământului, vremea n-a mai păstrat decât mica şi gingaşa podoabă arhitecturală care este biserica. Acolo, într-un colţ întunecat, ca o amintire din spitalul cel dintâi, N. Vătămanu a descoperit o icoană a sfinţilor doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian. N. Vătămanu, împreună cu P. S. Năsturel au întreprins cercetări asupra acestei icoane (Din istoria Medicinii româneşti şi universale, tratat apărut sub îngrijirea prof. L. Bologa, Edit. Academiei Române, 1962, p. 160–164).
În catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, chipurile sf. doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian sunt reprezentate pe peretele din dreapta, în apropierea altarului, fiind în atenţia studenţilor universitari şi mai ales medicinişti.
Cine nu se va mira, cine nu va lăuda cu credinţă tămăduirile miraculoase săvârşite prin Sf. Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian? O, înţelepciunea şi slava darului ce s-a dat oamenilor de la Dumnezeu! Cuvine-se să le cerem sfinţilor Cosma şi Damian să mijlocească la Dumnezeu pentru izbăvirea din nevoi şi pentru îndreptarea vieţii celor ce cu dragoste sărbătoresc cinstită pomenirea lor.