Învăţătură biblică despre post

Postul, considerat ca un mijloc adecvat spre a dobândi călăuzirea şi ajutorul lui Dumnezeu, în grelele încercări şi suferinţe, precum şi pentru realizarea unor lucrări importante şi bine plăcute lui Dumnezeu, a fost folosit atât în T.V., cât şi în T.N.
Cărţile Pentateuhului ne prezintă mărturii despre post. „În luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi să nu săvârşiţi nici un fel de muncă… în această zi se va face ispăşire pentru voi, ca să vă spălaţi de toate păcatele voastre şi să fiţi curaţi înaintea Domnului. Şi să vă fie vouă zi de odihnă desăvârşită în care să postiţi” (Lev. 16, 29 – 31).
Înainte de încheierea legământului cu poporul ales, „Moise a rămas acolo (pe muntele Sinai) cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi pâine n-a mâncat şi apă n-a băut. Şi a scris pe table de piatră cuvintele legământului: cele zece porunci” (Ieşire 34, 28). Şi iarăşi, în Deut. 9, 9: „Când m-am suit în munte ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care Domnul le-a încheiat cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă”. Deci, în tot acest timp de patruzeci de zile şi nopţi, Moise a postit.
Profetul Ilie, în sihăstrie fiind, era căutat spre a fi prins şi omorât. Un înger l-a deşteptat din somn şi i-a zis să se scoale şi să mănânce: era acolo o turtă rumenită şi un ulcior cu apă. Îndemnat şi pentru a doua oară, „Ilie a mâncat şi a băut şi cu demâncarea aceea a prins putere pentru patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, până a ajuns în Horeb, muntele Domnului” (I Regi 19, 6 – 8). De această dată, la fel cu Moise, şi profetul Ilie a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Prin rostul proorocului Natan, Domnul l-a mustrat pe David, care a fost pedepsit şi s-a pocăit. „Şi David, chemă în sfântul locaş milostivirea lui Dumnezeu pentru pruncul (pe care i-l născuse femeia lui Urie), ţinu post şi intrând în casă, mase noaptea jos, învelit în sac. Iar bătrânii de la curtea lui veniră îndată la el ca să-l scoale de jos, însă el nu voi şi nici nu puse nimic în gură” (II Samuil 12, 16 – 17). Deci în adânca lui mustrare de conştiinţă, David a recurs la post, pe care l-a vădit şi prin învelirea sa în sac, culcându-se jos în casă şi abţinându-se de la mâncare, până când a murit pruncul. După aceea, s-a sculat de jos, s-a spălat, şi-a uns părul. Şi-a schimbat veşmintele, s-a închinat Domnului, a cerut de mâncare şi a mâncat (II Samuil 12, 20).
Ca dovadă că postul a fost un mijloc de fortificare morală şi în T.V., ne sună edificatoare cuvintele marelui prooroc Isaia: „Este oare acesta post care să-mi placă? O zi în care omul se chinuieşte, îşi încovoaie capul ca o trestie şi se culcă în sac şi în cenuşă! Oare acesta se cheamă post şi zi bine plăcută Domnului? Iată postul care îmi place într-adevăr, zice Domnul: Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor! Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel fără cămin, dacă vezi un golan, pune haină pe el… Domnul îţi va fi mereu povăţuitor şi chiat şi în pustie te va sătura. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină udată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată” (Isaia 58, 5 – 11).
Şi iată ce a grăit Domnul despre post, prin rostul profetului Zaharia (8, 19): “Postul din luna a patra, a cincea, a şaptea şi a zecea să fie pentru poporul lui Iuda zile de bucurie şi veselie şi sărbători luminate”.
“Proorociţa Ana, de 84 de ani, era văduvă şi nu se depărta de templu, slujind ziua şi noaptea, în post şi în rugăciune (Luca 2, 37).
După botezul său în Iordan, de către Ioan Botezătorul, “Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să se ispitească de către diavolul. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a postit Iisus şi în urmă a flămânzit. În această stare fiind, diavolul s-a apropiat de El şi i-a zis: De eşti tu fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
…………………………..

Lasă un răspuns