„Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor urmări și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina mea…” (Matei 5, 11)

Grăind mulțimii strânsă pe munte, despre cele ce au de suferit în această lume rea, Domnul Hristos a arătat și răsplata pe care Dumnezeu o va da cu prisosință celor ce se vor sili să vă împlinească îndemnurile Lui. Domnul Hristos s-a adresat mai ales ucenicilor Săi, care au ascultat predica sa mesianică, bine știind ce vor avea de suferit pentru aceasta. Se atrage atenția, că așa au suferit proorocii T.V., care nu s-au înspăimântat de grelele cazne la care au fost supuși, bine știind că Dumnezeu le-a răsplătit lor în împărăția cerurilor. Care prooroc n-a avut să sufere pentru modul în care a făcut cunoscută voia lui Dumnezeu?

Ce vom zice despre proorocul Ilie, care prin puterea rugăciunii sale a încuiat cerul, să nu cadă picur de ploaie pe pământ, timp de trei ani și jumătate?

Care i-a fost răsplata genialului Isaia, evanghelistul T.V., care i-a descris viața de jertfă a Mântuitorului Hristos, cu mai mult de șase secole înainte?

Proorocul Daniil a fost calomniat și din porunca împăratului a fost aruncat în groapa leilor. Prin puterea rugăciunii a astupat gurile leilor și de acolo a fost scos nevătămat. Cu câtă poftă năpraznică însă, aceiași lei, i-au sfâșiat pe cei ce l-au calomniat pe proorocul Daniil, care a ajuns iarăși în grația împăratului.

Proorocul Daniil își făcea cu regularitate rugăciunea adresată lui Dumnezeu, la fereastra deschisă spre Ierusalim. Cu încredere îi solicita să vină în ajutor fiilor poporului ales. Împăratul s-a milostivit față de ei, spre a se putea reîntoarce în patrie.

Proorocul care a făcut trecerea de la T.V. la T.N., a fost Sfântul Ioan Botezătorul, Înainte Mergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos. Despre el a zis Iisus, că este cel mai mare dintre toți cei născuți din femeie, în afară de Iisus.

Predica Sf. Ioan Botezătorul era chemarea la pocăință și îndemnul de a face fapte vrednice de pocăință. La el la Iordan au venit să se boteze din toate păturile sociale. Au venit oameni de rând, care și-au plâns păcatele. Au venit slujbași în viața poporului, care și-au mărturisit păcatele săvârșite. Cu curaj le-a descoperit păcatele și le-a cerut să facă fapte vrednice de pocăință. Iată, la rădăcina pomului stă stăpânul cu securea. Tot pomul bun face roade bune, iar pomul rău face fructe rele; de aceea pomul rău se taie și se aruncă în foc.

Au venit la Ioan și ostașii, cărora le-a cerut să folosească puterea cu chibzuință. N-a cruțat Sfântul Ioan nici pe cei mari. Pe tetrarhul Irod la mustrat, că ține în căsătorie pe soția fratelui său Filip. Pentru aceasta a consimțit să i se aducă pe tipsie capul Sf. Ioan. Iată, cât de scump a plătit el curajul de a fi mustrat el păcatul lui Irod, că ține în căsătorie pe soția fratelui său Filip.

Potrivit acelora care au calomniat păcatele apostolilor, și lor le revine aceeași osândă. De fapt, tradiția creștină drept măritoare ne adeverește că – în afara apostolului și evanghelistului Ioan – toți apostolii au murit moarte de martir. Dacă pe Iisus l-au bătut și l-au dat morții, nu puteau ucenicii Săi să aibă un sfârșit mai bun, căci nu este sluga mai mare decât stăpânul său. După sfârșitul prin sabie a lui Iacov cel Mare, au urmat rând pe rând și ceilalți apostoli ai lui Hristos.

Moarte de martir a avut și apostolul Petru, în anul 67 d.H. Fiind urmărit ca să-l prindă, la marginea Romei i s-a arătat Iisus, pe care l-a întrebat: Quo vadis, Domine? – Mă duc la Roma, să mă răstignesc a doua oară!” Apostolul Petru a deprins sensul celor de mai sus; a înțeles că lui, lui Petru, i se cade a fi gata să moară pentru Hristos. Și într-adevăr, căzând în mâinile celor ce aveau să-l dea pe el morții, dorința lui Petru a fost împlinită; a fost răstignit cu capul în jos, spre a putea privi cerul până în ultima clipă a vieții sale. De acolo vine toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit.

Apostolul Andrei, fratele ap. Petru, a propovăduit Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre. Ajuns în Ahaia, și-a  încheiat viața, răstignit fiind pe o cruce în formă de X, care a rămas cu numele de „Crucea sf. ap. Andrei”.

Sf. apostol Pavel a ajuns în mâinile celor care au voit a-l răstigni. Uzând de dreptul de a fi cetățean roman, executorii i-ai respectat acest drept și astfel lui Pavel i s-a tăiat capul, în 29 iunie 67.

Apostolii lui Hristos și-au primit răsplata. „Bucurați-vă și vă veseliți că plata voastră multă este în ceruri, că așa au fost răsplătiți proorocii înainte de voi”

A noua fericire a vizat și pe mucenicii și mărturisitorii credinței creștine, mulți dintre ei au plătit acest tribut pentru dobânda dobândită în ceruri. Această fericire este independentă de a opta fericire. Mântuitorul Hristos a sădit în sufletele credincioșilor săi dragostea pentru atașamentul desăvârșit al celor ce sunt gata a-l urma, în orice moment, ucenici, mucenici și mărturisitori, cu riscul jertfei supreme, pentru instaurarea împărăției lui Dumnezeu, aici pe pământ, ca și în ceruri.