Arhiva lunii aprilie 2006

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Sf. Cuvioasă Maria Egipteanca este pomenită în 1 aprilie, zi în care ea s-a mutat de pe pământ la cele viitoare.

Ea a fost din Egipt și trăia mai înainte cu neînfrânare și neastâmpărare și chema sufletele multor oameni spre pierzare, la desfătarea împreunării celei rele. De mică a fost ea căzută în faptele cele rele, petrecând 17 ani întru necurăție.

Când a fost pe vremea închinării cinstitei Cruci, mergând mulți din multe locuri la Ierusalim, a mers și ea împreună cu tinerii desfrânați. Sosind acolo și opriți fiind nevăzut de la intrarea cinstitei biserici, Cuvioasa Maria puse chezaș pe Prea Curata Fecioară Maica lui Dumnezeu, cum că de o va lăsa să intre înlăuntru, să aleagă a trăi cu înțelepciune și a nu mai sluji în viața cea rea și în poftele și în desmierdările cele trupești. Deci dobândindu-și dorința, după rugăciunea ei, n-a mințit în făgăduința ce a făcut-o.

În post și rugăciune, ea și-a scormonit cenușa gândurile amorțite și și-a plâns tot amarul lor. De abia acum și -a dat ea seama de câte a fost ea în stare a gândi și a cugeta în sinea ei ce să săvârșească ea din viața sa. La toată starea ei, ea nu mai putea să dea înapoi, căci a făcut un legământ, că la viața dinainte nu se va mai întoarce. Care îi putea fi leacul spre a se ști vindecată de greșalele pe care le-a săvârșit? Nimic altceva decât pocăința pentru cele ce a săvârșit. Când ea gândea așa, se afla pe calea spovedaniei și urma a se duce la duhovnic spre a-i spune tot ce a gândit , spre a nu se mai putea întoarce la cele ce a săvârșit.

Fiind ea la Ierusalim, și-a dat seama că pe acele locuri a chemat Sf. Ioan noroadele la pocăință. Celor ce voiau să se pocăiască, le cerea să facă fapte vrednice de pocăință. Cu asemenea cerință a stat și în fața lui Irod, care trăia în căsătorie cu Irodiada, soția fratelui său Filip.

În întinsul pustiului, din răsăritul Iordanului, a sihăstrit  Cuvioasa Maria timp de 47 de ani, neavând pe nici un om care să-l vază, fără numai pe Dumnezeu.

Așa s-a depărtat Cuvioasa Maria de firea omenească și a dobândit îngerească petrecere și mai presus de om, aici pe pământ.

Iată cum este caracterizată mărita cuvioasă Maria, în cântările bisericești. Dau aici ceea ce spune despre ea condacul zilei:

“Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de fapte de decădere, astăzi te-ai arătat mireasă lui Hristos, prin pocăință, urmând vieții îngerești și cu arma Crucii îi pierzi pe draci. Pentru aceasta, Marie prea mărită, te-ai arătat mireasă împărăției cerurilor”.

Iată cum icosul cu conținut bogat o caracterizează pe cuvioasa Marie Egipteanca:

“Pe tine mielușeasua și fiica lui Hristos, astăzi cu cântări te lăudăm, Marie pururea mărită, care te-ai arătat creștere între Egipteni și din toată rătăcirea lor ai scăpat și de acolo te-ai adus bună și desăvârșit odraslă, Biserică, prin post și rugăciuni, nevoindu-te mai presus de măsura firii omenești, prin care te-ai și înălțat întru Hristos, prin viață și prin faptă. Pentru aceasta, Marie prea mărită, te-ai arătat mireasă împărăției cerurilor”.

Cât de luminos ne agrăiește pe noi luminânda, adică svetilna, prin ale sale cuvinte pline de căldură și scăldate în cerească lumină care stăruie în lume dintru începuturi, așa precum a dorit-o Făcătorul. Dau în continuare, exemplul de svetilnă a Cuvioasei Marii:

“Făcutu-te-ai nouă chip pocăinței, Marie, căci cu umilința ta cea călduroasă ți-ai dobândit biruințele folositoare, câștigând pe Maria Născătoarea de Dumnezeu, cu care împreună roagă-te pentru noi”.

Dau în continuare, alte exemple de pagini alese ale Cuvioasei Marii.

“Cu bucurie închinându-te locurilor de acolo, ai luat dar de călătorie, spre fapta bună cea mântuitoare și cu bună călătorie tare ai alergat și trecând râul Iordanului, în locașul Botezătorului, cu osârdie te-ai sălășluit și cu viața ta cea bună ai îmblânzit sălbăticia patimilor, prin înfrânare, subțiind înfierbântările trupului…”.

La acestea, cuvine-se a adăuga următoarele:

“Locuind în pustie, ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, prin feluri de bunătăți zugrăvindu-i în suflet, închipuire lui Dumnezeu, Cuvioasă, și atât ai strălucit, cât și peste ape ușor ai trecut, Fericită; și prin rugăciunile tale, te-ai ridicat de pe pământ către Dumnezeu. Și acum cu îndrăzneală stând înaintea lui Hristos, prea mărită Marie, roagă-te pentru sufletele noastre”.